Refluxul gastroesofagian al bebelusului: ce este si cum am procedat pentru a scapa de el

on

Pentru cine nu stie, pe langa regurgitarea specifica sugarilor (manifestata prin eliminarea unei cantitati nesemnificative de lapte, de multe ori odata cu scoaterea aerului), exista si bebelusi care sufera de reflux gastroesofagian. Acesta poate fi:

1. fiziologic – considerat normal in primul an de viata si are drept cauza imaturitatea organismului celui mic. Pe intelesul tuturor, exista o membrana la nivelul stomacului care nu este inca inchisa complet si astfel continutul acestuia poate fi eliminat cu usurinta;

2. patologic – care face referire mai exact la Boala de Reflux Gastroesofagian (BRGE) si presupune varsaturi frecvente, pierdere in greutate, complicatii, care duc adesea la o dezvoltare anormala a bebelusului.

Experienta noastra

La cateva saptamani de la nastere, cand de parca existenta colicilor nu era suficienta, am observat ca David voma zilnic si parca tot mai des. De asemenea, era agitat, se arcuia in timpul meselor si tipa (ca sa nu spun ca zbiera) de parca il hraneam cu acid in loc de lapte.

Discutand cu cateva cunostinte, am fost sfatuita sa nu ma ingrijorez intrucat “toti bebelusii vomita intr-un fel sau altul”. Recunosc ca mi-a fost greu sa urmez aceasta recomandare, deoarece erau zile in care aveam impresia ca elimina absolut tot ce manca si nu-mi venea sa cred ca acest nou fenomen aparut in viata noastra facea parte din normalitate.

Totul se intampla in mai 2020, intr-o perioada in care multi medici nici nu lucrau. Am sunat la toate cabinetele din Iasi pentru a-l programa la o consultatie de specialitate, insa gasisem disponibilitate abia la finalul lunii iunie – si, evident, nu puteam astepta atat. Cu aceeasi ocazie, am aflat si ca sunt foarte putini medici specializati pe Gastro in Iasi care se ocupa de bebelusi.

Pana la urma, pentru siguranta noastra, am decis sa fie vazut de 2 pediatri (cred foarte mult in faptul ca e bine sa ai macar doua opinii, atunci cand vine vorba de sanatate, in general). Ambii l-au consultat, iar tinand cont de starea sa si de simptomele descrise au concluzionat ca este vorba de reflux – pentru care i-au prescris tratament. Am optat sa mergem pe mana celui care parea sa fie mai empatic, mai implicat si mai interesat de soarta copilului pe termen lung.

Pana la acest episod, habar nu am avut de existenta refluxului la bebelusi, iar atunci am inceput sa citesc tot ce am prins despre acesta. Imi era clar faptul ca daca ma panichez nu ii sunt de nici un ajutor (desi asta nu inseamna ca nu am avut momente in care am simtit ca clachez sau in care ne uitam unul la altul si plangeam amandoi – el de durere, eu de neputinta).

Motivele care par sa duca la aparitia refluxului

  • pozitia lui bebe (fiind foarte mic, in cea mai mare parte a timpului sta la orizontala) – chiar se spune ca dupa ce sta in fundulet, aceste secvente devin tot mai rare;
  • alimentatia lichida, care poate fi eliminata cu usurinta;
  • imaturitatea stomacelului.

Cateva aspecte care ne-au fost de mare ajutor

Atunci cand vine vorba de acest “minunat” reflux, se pare ca mai importante decat tratamentul in sine sunt cateva reguli posturale si nu numai. Iata cum am procedat, in baza recomandarilor primite din partea medicului pediatru:

  • bebe a inceput sa doarma pe o perna inclinata (gasita in comert sub denumirea de perna “antireflux”; nu e ea chiar cum ii spune numele, insa il ajuta sa evite inecarea);
  • il alaptam de fiecare data intr-o pozitie cat mai verticala;
  • dupa fiecare masa il tineam in brate, tot vertical, timp de 20-30 minute (imagineaza-ti cum e sa faci asta inclusiv noaptea, la fiecare doua ore… nici macar nu apuci bine sa adormi ca trebuie sa o iei de la capat! 😀 )
  • aveam grija sa il hranesc cate putin si des, pentru a nu deveni flamand – se pare ca daca mananca lacom, inevitabil va avea tendinta de a voma;
  • eram atenta la cantitatea de lapte pe care o primea – daca sanii erau prea plini, ma asiguram ca mai elimin din continut, astfel incat sa poata manca in tihna – fara a se supraalimenta;
  • eliminarea aerului la finalul fiecarei mese este un pas esential, desi aici lucrurile nu au stat tocmai roz. Imi era foarte greu sa fac asta; pur si simplu nu reuseam si ajungeam ca in minutele in care trebuia sa-l tin la verticala sa-l plimb efectiv prin toata casa. M-am uitat la tutoriale, filmulete, dar in zadar! Apoi am descoperit “secretul”: e important ca stomacelul lui sa intalneasca o zona plana (nu-l asezi foarte sus pe umar, dar nici prea jos, burtica sa-i vina deasupra sanului tau). Apoi lovesti foarte usor cu palma in dreptul omoplatilor. Daca inca nu eructeaza, faci cativa pasi in timp ce continui aceeasi miscare. Mai complicat ar putea parea la inceput, dar pe masura ce creste iti va iesi tot mai bine. De asemenea, pe la 4 luni deja incepe sa il scoata singur – de multe ori e suficient doar sa-l iau in brate pe David si ma scuteste de toata treaba. 😀

(despre alaptare si tratament dupa imagine)

Alaptarea

  • am povestit si in articolul anterior ca desi stiam teoria, atasarea corecta nu mai era o prioritate – pentru ca acum nu mai era posibila;
  • ma multumea doar gandul ca primea lapte si timp de vreo luna l-am alaptat in cele mai bizare pozitii (erau singurele in care putea manca):
    • in picioare, usor aplecata in fata, in timp ce corpul sau era relativ drept si lipit de al meu;
    • in sezut la marginea patului, cu picioarele departate, iar bebe pe mijloc, relativ drept (aici ma ajuta si tatal sau, pentru ca nu reuseam sa-l tin singura);
    • rezemata cu spatele pe o perna mare, in timp ce bebe incaleca un picior si era tinut cu ambele maini catre sanul de pe aceeasi parte;
  • nu mai spun ca atunci cand era foarte mic, adormea dupa doar cateva guri si trebuia sa il trezim pentru a-l hrani;
  • eram intr-o perioada destul de stresati cu luarea in greutate, asa ca am cumparat un cantar si il monitorizam la fiecare 3-4 zile
  • la recomandarea medicului ar fi trebuit sa renunt la gluten si orice continea lapte de vaca, intrucat aparent exista multi copilasi cu intoleranta la acestea. Admir toate mamicile care reusesc sa faca asta, mie mi-a fost de-a dreptul imposibil – aveam impresia ca efectiv nu mai am ce manca! 😐
  • am eliminat doar lactate de sine statatoare, nu si produsele care le contineau

Tratamentul

  • motivul pentru care am recurs la tratament, desi era reflux fiziologic s-a datorat faptului ca David incepuse sa aiba dureri (i se iritase esofagul) de la episoadele frecvente de voma; avea zile in care voma si de 5-7 ori
  • am folosit timp de 14 zile un medicament la plic, pe care il primea cu seringa cam la 20 de minute inaintea mesei (desi a fost recomandat de pediatru, as prefera sa nu ii las numele, intrucat pe prospect scria ca se administreaza doar incepand cu varsta de 1 an)
  • la finalul acestora am inceput sa ii dam Refalgin, cate 3ml, de 4 ori pe zi, imediat dupa masa. Pentru a nu-l scuipa, deoarece exista aceasta tendinta 😀 , am observat ca functioneaza administrarea unor cantitati foarte mici (aproape picatura cu picatura) intr-o perioada mai lunga de timp (10-15 minute)
  • am inlocuit Protectis cu Omnibiotic Panda, timp de o luna
  • rezultatele am inceput sa le vedem abia la finalul perioadei respective si, desi ramasese cu un reflux silentios (se auzea uneori cum ii ajunge lapticul in gat), eram fericiti ca nu mai voma
  • a mai primit ulterior Refalgin inca 2 saptamani, 2 ori/zi, intrucat nu voiam sa risc sa isi irite din nou gatul si sa ajungem la aceleasi dureri.

Te rog sa tii cont de faptul ca toate lucrurile mentionate mai sus sunt din proprie experienta si ca ceea ce a functionat la noi s-ar putea sa nu fie potrivit pentru un alt bebelus. Daca te afli intr-o situatie similara, nu ezita sa consulti medicul pediatru, inainte de a-i oferi vreun medicament micutului tau.

Ca sa fiu complet sincera, nici nu stiu ce a dus cu exactitate la disparitia sa, dar ma bucur ca lucrurile s-au asezat. Cel putin, atunci cand discutam despre dureri si eliminarea lapticului fara efort. Pentru ca mai nou lui David ii place sa stea pe burtica, ori de cate ori prinde ocazia, si evident mai vomita din cand in cand. Doar ca de data aceasta nu mai plange, ci face ochii mari si zambeste cu gura larg deschisa, ca si cum ar sti ca a facut o mare nazbatie. :))))

One Comment

Comments are closed.