Colicii bebelusului: cum am scapat de ei

Auzisem despre colici de foarte multe ori si a fost unul dintre subiectele intens studiate, in timpul sarcinii, asadar ma simteam mai mult decat pregatita sa ii gestionez. Totusi, nu mica mi-a fost mirarea cand imediat ce am ajuns acasa (in ziua cu numarul 3), David a inceput efectiv sa urle neintrerupt.

In primele zile ne simteam oricum coplesiti de faptul ca eram proaspeti parinti. Erau atat de multe lucruri noi, despre care stiam ca urma sa le punem in practica, atatea emotii, griji cumulate si abia asteptam sa ne acomodam noului statut. Era ciudat oricum sa tii in brate un bebelus caruia nu prea stiai ce sa-i faci, dar a fost cu atat mai cumplit cand acesta plangea de mama focului. Iar plansetul era unul ascutit, un urlet mai exact – care ii transmitea intocmai suferinta. Mie mi se face si acum pielea de gaina cand imi amintesc.

Toata lumea vorbeste despre colici, iar pe oricine intrebi, vei afla tot felul de cauze: imaturitatea sistemului digestiv, laptele matern, alimentatia mamei, atasarea incorecta la san, atmosfera din familie, stresul transmis de catre mama. Cu toate acestea, o solutie unanima nu pare sa existe. Iar daca ar aparea, cel mai probabil persoana respectiva se va imbogati pe loc. Pentru ca e foarte greu sa privesti un pui de om, care nici lacrimi inca nu are, chinuindu-se. Un parinte ar da oricat si orice, doar sa-l ajute.

Voi oferi mai jos numele medicamentelor pe care noi le-am folosit. Te rog sa tii cont de faptul ca fiecare copil e diferit si sa consulti un medic pediatru, daca te gandesti sa urmezi aceeasi cale. Tratamentele folosite fara prescriptie medicala pot face mai mult rau decat bine… si nu vrei sa ai asta pe constiinta. Mai ales atunci cand este vorba de micutul tau. 🙂

Reactiile lui David

  • urla cat il tineau plamanii si se umfla de plans
  • se inrosea foarte tare la fata si uneori aveam impresia ca abia poate sa respire, in timp ce plangea
  • isi strangea picioarele si pumnisorii la piept si devenea extrem de agitat
  • era plin de gaze

Picaturile folosite

  • Protectis – conform prospectului
  • Espumisan – cate 5-9 picaturi inainte de fiecare masa (zi si noapte), timp de vreo 3 saptamani. Apoi am inceput sa-l folosim doar la nevoie
  • Colief – cate 4 picaturi, la fiecare 3 ore, zi si noapte. Nu stiu daca ai auzit de el, dar mi s-a parut foarte complicat de folosit, intrucat se dizolva in lapte matern. Asadar, indiferent de ora, trebuia sa incalzim la abur sau sa scot laptic pentru a-l prepara. Se lasa 15-20 minute in aproximativ 10 ml lapte, se ofera bebelusului, iar apoi poate fi alaptat. Nu mai spun ca i-l dadeam cu seringa, de fiecare data, si mi se parea ca trebuie sa ai o rabdare de fier

Ca sa recapitulez, a existat o vreme in care David primea 5 picaturi de Protectis dimineata, 4×4 picaturi de Colief si Espumisan la nevoie. Asadar, au fost zile in care ii administram cate 30 de picaturi/24h. Stiu ca sunt persoane care vor fi revoltate de aceasta relatare, dar eu nu suportam sa-l vad cum se chinuie. Si nu puteam sa-l las sa se tavaleasca de durere si sa sufere, stiind ca aceste picaturi l-ar putea ajuta.

Masajul burticii

Mai multe persoane mi-au recomandat sa-i fac masaj, pentru a-i sparge bulele de aer sau efectiv pentru a-l ajuta sa le elimine. La inceput nu parea sa functioneze, insa apoi am inceput sa-i fac de fiecare data la schimbarea scutecului. Iata cum procedam:

  • bebe intins pe spate, pe pat, iar eu in fata lui la 90 grade (in picioare)
  • mainile date cu crema – le frecam putin, ca sa fie si calde
  • puneam o mana (stanga in cazul meu) deasupra stomacului si o tineam 2-3 secunde, ca sa se obisnuiasca cu ea si sa nu se sperie
  • coboram apoi mana pana in zona inghinala, in timp ce din urma faceam acelasi lucru si cu mana dreapta (in total, 12 miscari de genul acesta – 6 cu o mana si 6 cu cealalta)
  • ii flexam apoi picioarele catre burtica, de 6 ori (am observat in timp ca e important sa fie mai apropiate, nu duse in lateral), iar apoi le intindeam in limita a cat putea el. Odata cu trecerea timpului, le va intinde tot mai mult, insa la inceput nu poate
  • urma apoi o sesiune de “cerculete”. In aceeasi pozitie, cu mana stanga faceam un fel de cerc (imagineaza-ti un ceas… practic, duceam mana de la ora 9 la 9, in perimetrul abdomen – zona inghinala), iar cu dreapta un semicerc (imaginandu-ti acelasi ceas, duceam mana de la 9 la 6)
  • faceam cele doua miscari consecutiv
  • apoi inca o tura de picioruse flexate (6 repetari)
  • mi-e greu sa estimez sau sa exprim forta cu care faceam acest masaj. Nu apasam tare, dar nici foarte superficial. Se simtea bine burtica in podul palmei
  • folosesc acest masaj si astazi; chiar mi se pare util. De asemenea, am observat ca in zilele in care nu il fac, David elimina mai greu (sau deloc) scaunul. Sa fie o simpla coincidenta?!

Alte elemente folosite

  • pernuta anticolici, din samburi de cirese – nu pot spune ca am vazut vreun efect nemaipomenit
  • tinutul si somnul in brate – il ajutau de fiecare data. A fost o vreme in care, eu si sotul meu, faceam cu randul. El il tinea pe piept pana pe la ora 1, iar apoi il preluam eu pana dimineata. Dormeam pe 2 perne, cam la 45 de grade, iar bebe intins pe mine. Desi nu a fost usor, mi s-a parut ca astfel reuseam in sfarsit sa ne odihnim. Altfel ar fi plans toata noaptea
  • sunetele albe – adormea destul de repede la hota, dar am gasit si pe net un sunet care il ajuta (pentru a nu fi nevoiti sa stam in toiul noptii in bucatarie). A fost singurul cu acest rezultat.

Imi dau seama acum ca a avut un singur episod in care a plans foarte mult (de la 7 seara pana la 5 dimineata) si ne-am speriat ingrozitor. Am crezut ca asa va fi mereu; insa, spre norocul nostru, pe el l-au tinut adevaratii colicii doar vreo 2 saptamani. In rest, avea cate 3-4 reprize de plans intens ziua, in jur de 1-2 ore in total, iar noaptea dormea bine – singura conditie era sa fie tinut in brate. Daca il puneam in patut, nu mai dormea nimeni. 😀

Pe langa colici, David a suferit de reflux (despre care voi povesti in articolul viitor) si ajunsese sa primeasca foarte multa medicamentatie. Atat de multa incat am spus STOP. Treptat am redus picaturile (atentie mai ales la Colief, nu se scoate brusc!). Espumisanul l-am scos o perioada (acum ii dam doar la nevoie; cate 8 picaturi o data la cateva zile sau saptamani), am pastrat Protectisul, iar la Colief am renuntat.

Concluzii:

  • efecte pozitive am observat odata cu introducerea Coliefului, luat asa cum am povestit, pentru ca am mai incercat o varianta si mi se parea ca-l administram degeaba. Chiar si asa, nu sunt convinsa ca a fost pe deplin meritul lui. Bebe deja se dezvoltase, asadar si sistemul sau digestiv evoluase comparativ cu momentul venirii pe lume.
  • la alimentatie nu am schimbat mare lucru. Nu am fost fana ciorbelor niciodata, iar doar fierturi nu as fi putut sa mananc. Am renuntat, ce-i drept, la majoritatea legumelor/ fructelor crude si la lactatele de sine statatoare (ma refer la cele de vaca). Dar nu am urmarit nicodata etichetele produselor… Sa spunem ca singura pofta nesatisfacuta e cea de KFC. Dar am descoperit Mc-ul. :)))
  • atasarea nu am modificat-o, ba dimpotriva. Voi povesti data viitoare detaliile, pentru ca se leaga mai mult de reflux.
  • stres a existat si probabil va aparea de fiecare data cand vor mai fi situatii noi de gestionat. Eu il consider constructiv, pentru ca ma ajuta sa actionez.
  • mediul familial a ramas acelasi, dar de mai bine de o luna micutul David doarme LANGA noi.