Despre alaptare: ce nu ti se povesteste

on

Se spune despre alaptare ca este magica, ca e mai mult decat hrana pentru bebe, ca alina si creeaza o legatura speciala intre mama si prunc. Si chiar asa este! Insa rar vorbesc mamicile despre ce preceda acest act sau de cata rabdare si indurare este nevoie pana la a ajunge sa alaptezi ca in reclame – cu zambetul pe buze si privindu-l pe cel mic in ochi.

Nu stiu altii cum sunt, vorba lui Creanga, dar eu de un lucru am fost sigura la finalul sarcinii: de faptul ca voi alapta. Tot ceea ce am citit m-a convins ca laptele matern este primul si cel mai important cadou pe care il poate primi bebelusul. Si eram nerabdatoare sa il ofer.

Surpriza aproape socanta a venit in momentul in care, uitandu-se la sanii mei, cu vreo ora inainte de a naste, o asistenta mi-a spus ca nu voi putea alapta. Spun “socanta” pentru ca sanii mei aratau perfect normal si citisem despre faptul ca sunt extrem de rare cazurile in care o mama chiar nu poate alapta.

Odata ajuns la mine micutul, l-am pus la san. Si (pe langa faptul ca mi se rupea sufletul, intrucat parea extrem de infometat, iar eu nu aveam lapte) am observat atunci ca atasarea aceea corecta despre care am tot citit nu se putea face. Am fost sfatuita sa folosesc mameloane de silicon, “pana la formarea sfarcului”, iar de acolo a inceput o intreaga epopee.

Ca sa nu ma pierd foarte mult in detalii (probabil ti-ai dat seama ca imi place sa povestesc ๐Ÿ˜€ ), voi trece punctual prin topicurile principale:

1.Pompele pentru alaptat

  • Nu sunt universale, iar pentru a fi eficiente si a nu provoca rani trebuie sa se potriveasca marimii sanilor tai. Exact ca la sutiene; nici acolo nu avem toate aceeasi cupa, nu-i asa? :))
  • Mi-am cumparat una prin luna a 6-a, cu gandul ca e mai bine sa o am si sa n-o folosesc decat sa-mi trebuiasca si sa nu fie… si bine am facut. Cand am venit de la spital, mi-am petrecut jumatate din noapte stimuland lactatia, iar dupa cateva ore venise laptele. Nu stiu daca e doar o coincidenta, dar am simtit ca pe mine m-a ajutat (chiar am izbucnit in plans la primele picaturi ๐Ÿ˜„), asa ca las aici informatia.

2. Laptele

  • Pentru stimularea lactatiei, copilul se tine cat mai mult la san – indiferent ca e treaz sau nu, ca e lapte sau nu. El e cel care va ajuta declansarea, asa ca merita sa-l tii la piept. Nu mai spun ca e asa dulce si pufos, de-ti vine sa-l mananci inca din primele clipe. Asadar, un motiv in plus!
  • Odata venit, incepe sa curga din plin – fix ca o mica fantana arteziana. :))) Nu poti dormi fara absorbante speciale sau ceva in dreptul sanilor. Daca la inceput mi-a fost teama ca nu voi avea lapte (mai aveam carcotasi in jur care spuneau ca nu va veni), in prima noapte petrecuta acasa am udat patul.
  • In timp ce bebe mananca la un san, ii tine companie si celalalt… curgand. Cred ca ajunsesem sa ud aproape orice la noi acasa si mirosea peste tot a lapte. Aveam prosopul la mine mereu, mai ceva ca un ospatar. :)))
  • Furia laptelui nu este un mit. M-am trezit cu ea la propriu in dimineata cu numarul 4. Se manifesta prin sani tari ca niste pietre, grei, durerosi si foarte voluminosi (daca n-ar fi fost durerea, mi-ar fi placut sa-i pot pastra๐Ÿ˜…). Dusul cald a mai redus din tensiune, dar 2 zile abia suportam sa fie atinsi.
  • La inceput aveam o sete incredibila, beam pana la 5L de apa pe zi, insa treptat a scazut.
  • Dupa aproximativ o luna si jumatate au incetat scurgerile si mi-am amintit cum e sa mirosi a proaspat mai mult de 10 minute.

3. Mameloanele din silicon

  • Sper sa nu ai nevoie de ele; pe cat de bucuroasa eram de faptul ca David poate manca, pe atat de dificil mi s-a parut sa le folosesc.
  • Doar imagineaza-ti: trebuie sa le ai mereu la indemana, sterilizate, daca le ratacesti in timpul noptii – te dai jos din pat si mergi sa le fierbi, sunt foarte incomode, e dificil sa alaptezi cu ele in public si nu mai spun ca trebuie sa ai grija ca mainile sa fie extrem de curate (mai ales cand esti afara), uneori nici nu-mi dadeam seama daca bebe mananca, daca primeste lapte suficient.
  • Folosirea lor incorecta duce la rani si dureri de neimaginat. Daca totusi ai nevoie de ele, asigura-te ca discuti cu un specialist care sa te invete cum se folosesc. Eticheta nu este suficienta.

4. Atasarea la san

  • Cu oricine discuti despre alaptare, iti va spune ca atasarea trebuie sa fie facuta corect (sanul cat mai mult in gurita, capul usor pe spate, barbia lipita de san, nasucul liber, bebe sa nu plescaie, sa nu prinda aer, sa nu suzeteze). Teoria e minunata, dar ce te faci cand sanii parca iti crapa, iar bebe nu reuseste sa se ataseze nici macar incorect?
  • E foarte important ca sanii sa fie suficient de moi, pentru ca cel mic sa se poata atasa corect. Daca esti la primul copil probabil te intrebi, ca si mine la vremea respectiva, cum sa-i aduci in starea potrivita cand ei parca mai au putin si explodeaza.๐Ÿ˜… Ei bine, va trebui sa scoti lapte, cu pompa sau manual, astfel incat atasarea corecta sa devina posibila. Cat mai mult lapte. Si nu iti face griji, nu ai cum sa scoti atat de mult incat sa nu-i mai ramana.
  • Mi-a recomandat o prietena un grup foarte fain, de unde mi-am luat o groaza de informatii si cu ajutorul caruia mi-am raspuns la multe intrebari. Se numeste ParentIS – Sprijin pentru Alaptare – Iasi si il gasesti pe Facebook. Pot spune, cu mana pe inima, ca astazi alaptez datorita lor si Ioanei – consilierul care m-a ajutat sa renunt la mameloanele din silicon.

5. Ragadele sau ranile

  • Sunt extrem de dureroase (ustura, de fapt), atat de puternice incat strangi din dinti la alaptat si abia suporti momentul in care te speli sau te dai cu crema. Haine nici nu suportam sa port. Tin minte si acum ca plangeam si alaptam. Recunosc ca nu m-am asteptat sa fie atat de greu.
  • Am citit ca este bine sa lasi cat mai mult sanii la aer in astfel de situatii, pentru accelerarea vindecarii, motiv pentru care mi-am decupat vreo 5 tricouri exact in zona sanilor. Si aveam grija de fiecare data, dupa ce alaptam, sa ma dau cu crema.
  • La mine Garmastan a functionat mai bine decat Lanolina (care mi s-a parut extrem de grasa si parca nu sesizam diferenta in zilele in care o foloseam), iar suplimentar foloseam comprese impregnate Multi-Man – sunt mai scumpe, ce-i drept, dar cand aproape te urci pe pereti de durere… nu te mai uiti la bani.๐Ÿ™„ Eu le taiam in 2 si astfel am dublat numarul de utilizari ale unei cutii.
  • Am scapat de dureri cam dupa o luna si jumatate, timp in care am alaptat zilnic, desi unii spun ca trebuie sa astepti sa te vindeci. I-am ascultat pe cei care mi-au recomandat sa continuu, intrucat pentru mine era foarte important sa nu pierd laptele si sa exersez cat mai mult atasarea pe ambele parti.

Nici astazi nu stiu exact ce anume a cauzat ranile (efectiv sangeram) si atata durere, insa acum nu-mi vine sa cred ca a fost asa. Am ajuns la stadiul mentionat in primul paragraf: in care ne privim cu drag in ochi, atunci cand David mananca. Ba uneori mai scapa sanul, fiind foarte concentrat, iar apoi se repede din nou la el cu nesat. E un gest care ma face sa zambesc de fiecare data. ๐Ÿ˜…

Daca nu faci parte din grupul care incurajeaza alaptarea, cred ca merita sa arunci o privire. De asemenea, recomand Ghidul pentru alaptare al Dr. Jack Newman. Eu l-am gasit extrem de util si multe persoane mi l-au recomandat atunci cand eram insarcinata, dar again… teoria nu este totul. Daca simti ca ai nevoie de ajutor, apeleaza cu incredere la un consultant in alaptare. Mie mi-a schimbat viata. ๐Ÿ™‚