Nasterea la Arcadia. Merita sa alegi un spital privat?!

Din cauza unor experiente neplacute in copilarie, m-am ales cu o fobie de spitale, medici si in special seringi. Una dintre ele este legata de momentul recoltarii unor analize, pe la 7-8 ani, in timpul caruia efectiv a fost improscat tot cu sangele meu: hainele mele, ale asistentei si pe jos ๐Ÿ˜ .

Am analizat bine informatiile pe care le aveam si am decis sa nasc la privat, intrucat ma speria ideea unui spital de stat, cu saloane in care erau mai multe paciente, prin care se perindau tot felul de oameni si unde lipsea intimitatea. Cel putin aceasta era imaginea conturata in mintea mea.

Zis si facut! Inca din saptamana 16 de sarcina am fost si am semnat contractul (daca se semneaza pana in saptamana 20 se obtine o reducere de 10% care, raportata la suma totala, este semnificativa). Am discutat cu o tipa foarte amabila, iar departamentul respectiv chiar mi-a raspuns la toate intrebarile pe care le-am avut de atunci si pana am nascut (in special A.F, care m-a sprijit in ultima parte a sarcinii si careia ii sunt extrem de recunoscatoare).

Inainte de a ma interna, am fost contactata pentru a fi pusa la curent cu regulile pe care trebuia sa le respect – cum urma sa nasc in plina stare de urgenta – si pentru a mi se raspunde la eventuale intrebari. Am profitat de ocazie si am cerut informatii referitoare la felul in care va fi hranit bebelusul, in eventualitatea in care nu voi avea lapte, si am vrut sa ma asigur ca (asa cum fusesem informata la semnarea contractului) micutul nu va primi biberon. Intelesesem ca ar putea fi hranit cu seringa sau cana.

PROS:

  • medicul si intreaga echipa cu care am nascut – imi amintesc ca am iesit din sala de operatii dorindu-mi sa le multumesc cu voce tare, insa coplesita de emotii am ratat momentul pe care l-as fi considerat oportun :))
  • pe toata durata spitalizarii nu ai nevoie de absolut nimic. M-am intors acasa cu geanta exact asa cum o aveam facuta. ๐Ÿ˜€ Cu exceptia produselor de igiena personala, ti se ofera tot – inclusiv absorbantele. Nici de sutienele pentru alaptat nu m-am atins, pentru ca le simteam incomode.
  • exista un telefon in camera, pe care il poti folosi pentru a cere ajutor sau orice ai nevoie
  • personalul este in general foarte amabil si iti face sederea chiar placuta
  • am optat pentru a sta singura in salon si m-am simtit ca la hotel. Exista un singur pat, dulap, masa, fotoliu, baie proprie, TV, o priveliste draguta, telefonul despre care mentionam mai sus, mese la ore fixe – despre a caror meniu eram intrebata cu o zi inainte
  • bebelusul era luat pentru investigatii, baita, schimbat, dar adus inapoi de fiecare data (cand il ceream; altfel eram lasata sa ma odihnesc)
  • primeam tot ce solicitam: lapte praf incalzit, calmante, am fost trezita la o ora anume – atunci cand am avut nevoie de acest lucru, ceai, apa, pampersi, servetele umede, crema pentru bebe, informatii, plasturi
  • cand mi-am dorit ca sotul sa-mi aduca ceva la spital, a ajuns la mine imediat si nu a trebuit sa intreb in stanga si in dreapta despre lucrul respectiv. Ba mai mult, la un moment dat a cumparat niste mameloane din silicon si le-am primit gata sterilizate (fara ca macar sa cer asta) – ceea ce am apreciat
  • mi s-a aratat si explicat cum i se face baita bebelusului, cum i se schimba scutecul, cum i se scoate aerul dupa masa
  • la externare am primit o foaie cu recomandari, care mi-a fost extrem de utila ulterior. Continea medicamente pentru tot felul de situatii, produse pentru bebe, viitoare controale sugerate.
  • intrucat ne aflam in plina pandemie, toata lumea purta masti
  • mi s-au facut tot felul de investigatii si mi s-a oferit tratament, atunci cand a fost cazul

CONS:

  • cum lucrurile nu puteau fi chiar perfecte, pe langa persoanele amabile pe care le-am amintit deja, am intalnit si doua doamne mai… diferite: A. una dintre ele aproape a tipat la mine in miez de noapte (“nu trebuie sa sunati de 2 ori <la telefon>, sunt singura pe etaj!) – in conditiile in care copilul plangea de foame de se auzea pe intreg palierul, iar eu de frustrare pentru ca nu reuseam sa-l alaptez. Efectiv nu mi-am dat seama ca apasasem de 2 ori butonul magic, in urletele alea, si voiam sa cer o doza de lapte praf. S-a purtat de parca nu vedea si nu auzea. B. a doua zi dupa operatie, dimineata, a venit o asistenta sa ma plimbe putin si o rugasem sa ma duca pana la baie pentru a ma spala si pe dinti. Mi-a spus ca revine, dar ce crezi?! nici pana in ziua de azi n-am mai vazut-o. ๐Ÿ˜€ (ma rog, o fi fost ocupata, dar mi-a ramas in minte. Putea macar sa-mi spuna ca nu poate si chemam pe altcineva)
  • ora magica nu exista, desi este foarte frumos descrisa pe site-ul arcadiamami.ro
  • intrucat din martie a inceput nebunia Coronavirusului, nu am reusit sa particip la nici un curs de puericultura sau alaptare si nici materialele promise nu au mai ajuns
  • cea mai mare dezamagire si cred ca singurul lucru care m-a deranjat cu adevarat este legat de faptul ca se prezinta ca un spital care incurajeaza alaptarea, dar realitatea este cu totul alta. Desi la telefon mi s-a spus ca in cazul in care nu pot alapta, bebelusul va fi hranit cu seringa sau cana nu a fost deloc asa (nu mai spun ca de fiecare data imi era adus cu suzeta in gurita, desi rugasem insistent sa nu i se mai dea). De asemenea, desi eram la primul copil, nu mi-a aratat nimeni cum se alapteaza. M-am trezit cu un prichindel in brate si habar nu aveam ce sa fac cu el! ๐Ÿ˜€ Ce-i drept, am interactionat cu foarte multe persoane in cele 3 zile si poate fiecare dintre ele credea ca mi-a aratat altcineva (poate o organizare mai buna in acest sens nu ar strica). In cea de-a doua noapte am dat peste o doamna careia probabil i s-a facut mila de mine, pentru ca eram umflata de plans, si mi-a aratat cum se face. Inca mi-o amintesc: era mai in varsta, micuta de statura, cu parul inchis la culoare si cu o voce tare calda <3
  • pretul este unul destul de ridicat, insa consider ca ti-l asumi, odata ce optezi pentru un spital privat

Pentru mine, experienta la Arcadia a fost cu mult peste asteptari. I-as recomanda oricand, in ciuda aspectelor negative pe care le-am enumerat (evident acestea nu au cantarit atat de mult pentru mine). Mi s-a parut un mediu sigur, avand in vedere existenta virusului, am beneficiat de confort si ajutor, iar cele mai multe dintre persoanele cu care am interactionat au fost dragute si prietenoase – ceea ce conteaza enorm, atunci cand te afli intr-o perioada de recuperare.

Comentarii: